Nu știu dacă am vriun talent anume, înafară de Talentul meu de a dispărea din viața cuiva…și iată-l, privindumă în ochi, luînd controlul asupra mea, involuntar dictîndumi ce și cum să fac, îmi pune o doză de dispreț, iar în vîrtejul de iluzii creat de acest drog, vreau să măresc doza și să dispar, să mă dizolv în nepăsare….involuntar fug în mulțimea sură, fug de la emoții, fug de șablonul de viața fericită, fug ca Forest, naiv, iluzoriu…e puțin să fug, TREBUIE SĂ DISPAR!
dacă mă voi dizolva în ceața dimineții, nu vor fi întrebari, nu vei fi tu, nu va fi nimeni, nu vor fi priviri nedumerite, nu vor fi zimbete timpite…NU VA FI NIMIC
DISPAR…pentru ca vreau!
dar tu? ce vreai?
Live for moment, not for memories 