„Consecintele” unei insomnii

Viata e ca o sala de asteptare. Cineva se retine pe un timp indelungat, asteptind cu rabdare cand va fi rostit numele. Altii intra doar asa din curiozitate, sa vada ce se mai intimpla inauntru. Dar fata asta, e ca un copil obraznic ce  fuge prin toata sala lasindui pe toti in nedumerire si apoi se ascunde inchizind usa din partea celalta. E ca un virtej dupa care iti trece un fior pe spate, si n-o poti uita un timp indelungat. Acum iar s-a ivit  in sala mea de asteptare, in viata mea.Oricaruiu baiat iar placea sa-i fie alaturi, dar eu O URASC. Urasc tot ce e legat de ea. Urasc maniera ei de a aparea in viata mea. Urasc felul ei de a se comporta, de a parea draguta si inofensiva. Urasc ca e atit de naiva. Urasc ca se face mai destepta decat miine, da, mie ca unui baiat cum se cade trebuie sa-mi placa fetele destepte si chear imi plac, dar fata asta ma scoate din sarite. Numele ei ce-mi biintuie mereu in cap, oh…urasc si asta. Glasul ei si modul ei a vorbi tot mi se reflecta in constiinta. Incerc s-o inteleg, dar nu pot.  Mereu imi pun intrebarea „oare cei trece prin capul ala micut?” si intrebarea asta ma duce in suspans, caci niciodata nu voi sti raspunsul. O urasc. Doar de la un gand la ea totul in mine se intoarce de parca ar juca hora ca la sat la bunica(da, mereu uram si hora, cum spuneu strabunii „djoc”, djoc stupid as spune eu). O stiu pe fetiscana asta de 3 ani, de cand eram si eu la scoala, si o mai zaream pe coridoare. Ni-au facut cunostinta niste prieteni, atunci eram curios caci ea chear avea ceva, era enigmatica si asta-mi placea. Nu era ca toate celelalte fete, chear daca la prima vedere parea prea simpla. Si doar acum inteleg ca acel mister ma scoate din sarite. Eram in ultimul meu an scolar, si chear daca am fost prezentati nici nu  aveam curajul s-o salut. Am plecat la universitate. Intr-o vara, nu mai tin minte cum dar ne-am intilnit. Apoi au urmat: cateva zile de comunicare intr-o retea sociala, cateva plimbari de seara. Se prostea, zambea si brusc tacea cu o fata de parca nici nu ma stie. O analizam, dar oricum no intelegeam. Dupa un timp, imi ieseam din minti ca nu imi mai scrie, nu pot spune ca imi placea, dar in orce caz nu-i frumos sa intri asa brusc in viata cuiva si apoi sa dispari tot intratit de fulgerator. La momentu ala mi-am spus „UIT-O, NU CONTEAZA CE A FOST” si am pus-o in cel mai indepartat sertar al mintei mele. Iata s-a evit din nou in aceasta toamna. Asta toamna imi parea ca va  fi totul simplu, totul va decurge dupa planul ce mi-am pus. Si aici Ea, mi-a scris din nou, hm…si-a adus aminte dupa un an jumate , ia ce memorie mai are. Am vorbit dragut nici nu tin minte despre ce, urasc talentul ei de a vorbi la orce tema fara sens. Am decis a ne vedem, adica ea a decis in locul meu. Urasc spontaneitatea ei. Hmm…si acum e o domnisoara, imbracata intro rochie eleganta, tocuri inalte si un par frezat scurt, dar fata aia draguta si şarm-ul nu i s-au schimbat. Da, nu mai e pustoiaca aia in blugi cu parul lung si cam ciufulit. Si-a lasat tenisii si a imbracat tocuri inalte ce ii accentuiaza piciorele lungi,hmm….si sinii i sau marit. Slabuta, cum si era, cu o manichiura perfecta si un inel de in stil vintage, nu puteam sa nu observ asta. Parfumul a ramas acelasi, aroma dulce pe care o urasc dar care i se potriveste la perfectie. Acum nu se mai prosteste intratit, dar tot in felul sau face brusc o fata fara emotii.Plimbarea o fost de nexplicat, vesila si plictisitoare, eram excitant si calm, pe fata mea din cand in cind aparea un zimbet si o intristare. Acea plimbare se contrazicea singura pe sine.Urasc sa-mi aduc aminte de acea  hoinaire pe strazile orasului. Urasc acea fata ce imi era alaturi in acel moment. Noi eram aceiasi, ca si vara, un an jumate inurma, nu cu mult ne-am schimbat. Fiecare din noi se lauda din cand in cand cu ceva. Ea de parca era intro vetrina si dorea sa-mi arate toate calitatile bune, tot ce s-a schimbat in ea. Facea asta intr-un anumit mod, nu cred ca cineva ar putea repeta….asa dragalasa, sensibila si simpla in acelasi timp si complicata. Urasc toate aceste calitati ale ei. O urasc ca iar mi-a aparut in viata. O URASC….

6 gânduri despre „„Consecintele” unei insomnii

  1. ahhhhhhhhh….povestea e interesanta…de unde ai luat-o?numai nu spune ca tu ai compus-o ca nu te cred!:D e kiar rea shi buna!e un personaj care poate shi pe mn m-ar nerva!da cu parul ciufulit,ghete shi jeanshi-imi aduce aminte de mn!:)\

    1. eu am scriso…e putin intortocheata pentru mine…caci a fost o istoroara adevarata, sentimente adevarate…care le-am intors intr-un asa fel ca nimeni (din cunoscuti) sa nu-si dea seama despre ce si cine-i….chiar nici eu nu m-ai tin minte ce-a fost atunci…

  2. wow…tu ai scris-o?nu te cred! e tareeeeeee cool!ma doare!e rea shi buna povestirea!soperski! apropo,cu parul ciufulit,ghete shi jeanshi imi aduce aminte de mn!:D

      1. Ha-ha….multumesc mult…pai nu stiu cum anume mia venit ideia, dar mia venit in timpul insomniei pe care o am acum, gandurile se cam incurca cand nu dormi normal, poate si va continua aceasta mica istorioara, poate voi scri altceva…..in orce caz scot si eu din insomnie macar un plus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s