Rațiunea către sentiment

dae8a90014ef2bef2723914a7ed2bc68întuneric…luminițele joacă…stau ca deobicei pe podea…pierdută, da pierdută și nu-ți pune întrebări „de ce?”…iar cea mai mare prostie ar fi să-mi pui si mie această întrebare…stai lîngă mine, zîmbești, zîmbești mereu…oare cum iți reusește. Te știu demult dar te cunosc puțin,sau…sau invers Te știu recent, dar te cunosc demult…iar tu zîmbești, mă cuprinzi mereu, chiar mă dizolv cîte o dată în tine, în naivitatea ta…de aș putea mereu s-o fac…mereu să-ți fiu zahărul dizolvat în cana de ceai, fară care încercai să trăiești, dar nu îți reușea, te întorceai la acele clasice 2 linguriți de zahăr…de aș fi putut să tac cînd defapt tu aveai dreptate, de aș fi putut călca peste principii și ideii neargumentate, te-aș fi putut simți mereu alături…dar, mă mulțumesc și cu aparițiile tale rare…acum îmi dai voie, cu o nota sarcastică, să fac prostiile mele, să greșesc, să cad…căci oricum știi că mă voi întoarce la tine. Sunt în posesia ta, chiar dacă aceasta mă scoate din sărite. Dar, doar ție ți-aș da tot controlul asupra mea…tu știi ce trebuie să fac, tu știi cine sunt..tu prea bine mă știi…ești eu…eul care s-a pierdut….eul care l-am pierdut…mereu zîmbești…sper mîine să-ți vad zîmbetul în oglinda…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s