Chisinau seara

Un ceai fierbinte, o ciocolata,laptopul alaturi si motanul imi doarme pe brate. Ochii mi se inchid de oboseala, dar nu vreau sa dorm, vreu sa-mi aduc aminte de aceasta seara, si ea sa nu sa se termine niciodata. A fost o seara spontana, am decis sa iesim. Ma aflam intr-o transa din care nu doream sa ies. Priveam in geamul altobuzului, vedeam cum se insereaza. Muzica din casti se afla in contrast cu realitatea. Totul s-a inceput de la muzica, tin minte era Kings of Leon-closer,care m-a dus in alta lume, unde existam doar eu. Iar am dat peste ideea ca nimic nu decid eu, serios, am vrut sa ies la o plimbare,si am iesit, cu tine. De ce? imi dau seama ca nu te stiu, dar risc,merita sa risc. Nu doream sa te cunosc, nu doream sa ma cunosti, doar vroiam la o plimbare, de ce tu…nustiu. Cind iesisem din autobuz si ma indreptasem spre tine cinta tim myers-beautiful world. Mergeam neatent, nu atrageam atentia la nimic, eram inchisa in lumea mea. Te-am vazut, se parea ca te stiu, naiva ce sunt. Si iata incepu plimbarea. De parca nu eram in Cisinau, orasul in care traiesc deja de 11 ani. Nu eram in Chisinau, eram undeva in Pris,Londra, oriunde dar nu Chisinau. O melancolie, o stare calma intr-un amestic cu arhitectura si lumina  felinarilor. Pete de lumina, tufe care credca erau verzi, incercam din cind in cind sa aterizez sa iau totul in serios sa atrag atentie macar la o tema ce imi spuneai, pe care o incercai so desfasuri. Nu, nu eram in stare. Doar zburam cu privirea si gandul deasupra lumii. Totul imi parea atit de necunoscut, orasul asta in care traiesc de 11 ani imi parea necunoscut, te stiam doar pe tine, om la care priveam cu un semn de intrebare in ochi. Ma simteam ca o copila,mica neajutorata, dar uimita de frumusetea simplitatii. Orasul asta in care traiesc de 11 ani, e atit de frumos. De ce nu observasem aceasta frumusete niciodata. Intunericul, strazile pustii, arhitectura veche, totul creia o atmosfera de neuitat. Tin minte  foarte clar banca pe care stateam, din urma nostra o cladire masiva(nu tin minte ce era,cred ca ceva legat de lege), cu un brad karaghios in fata…tu ceva imi povesteai, nici nu tin minte ce, caci eram atenta la bradul ala, intunecat negru, inalt, cu ramuri in toate directiile…dar din cind in cind zimbetul tau ma trezea la realitate,un zimbet de o exceptabila frumusete. Dar apoi iar  ma scufundam in adincimea gandurilor, privind spre masinele de pe strada, oamenii ce treceau in graba…imi placea sa ma uit la luminele din jur, pareau a niste licurici ce incremenisera. Cand se face lineste credeam ca timpul se oprise…ridicam ochii spre cer, incercam sa vad stelele ce nu erau, priveam la cladirile din jur, simteam asfaltul cald ce era moele(pentru mine). Ma deranjau oamenii ce trec alaturi, caci imi pareau atit de reci, atit de ne vii…..Acum tin minte doar starea in care ieram. Acum stiu ca nu vereau sa te cunosc, vreau doar sa-mi arati frumusetea orasului in care traiesc timp de 11 ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s